I migliori libri di u meraviglioso Cristian Alarcón

Da a parte più prufonda di a vita, induve a realità pare di dissolve in soglie nebbiose, Cristian Alarcón hà sempre trovu storie da cuntà. Prima cum'è ghjurnalistu è dopu cum'è narratore di ficzioni, o forse micca tantu di ficzioni ma di profili chì ci sò à tempu vicini è chì sveglianu in noi quellu straniamentu di l'omu cum'è qualcosa remotu, straneru, inassumebile da a nostra cuscenza di lettura è dunque trasgressiva in ultima istanza.

In una bibliografia chì s'inclina versu quelli orizonti ibridi di quelli chì s'impegnanu à esse scrittori senza pudè rinunzià à u mistieru di ghjurnalistu, cum'è accadutu à Tom Wolfe o tanti altri, ciò chì hè accadutu cù Alarcón, di sicuru, finiscinu di purtà à una carriera literaria interessante. È seremu quì per dì.

I rumanzi più cunsigliatu di Cristian Alarcón

U terzu paradisu

A vita ùn passa micca solu cum'è frames pocu prima di u velu di a luce finale chocante (se qualcosa di cusì succede veramente, al di là di famose speculazioni nantu à u mumentu di a morte). In fatti, u nostru film ci assalta à i mumenti più inaspettati. Pò accade à u volante di disegnà un sorrisu per quellu ghjornu fantasticu anni fà, perfettu quant'è idealizatu...

U nostru filmu ci ritrova in mumenti in biancu, durante i travaglii di rutina, à mezu à una attesa inconsequenziale, pocu prima di dorme. È a stessa memoria pò avè una rivisione di u so script o una correzione di a direzzione di u filmu, cù u so postu in qualchì locu in a nostra mente.

Cristian Alarcón ci parla di u filmu nantu à u so prutagunista in a manera più viva è preziosa pussibule. Per ch'ellu si sente à u toccu è ancu l'odore di quelle evucazioni di a vita chì era è a manera di vede a vita da quellu debitu. Capisce certi prutagunisti hè di capiscenu noi stessi. Hè per quessa chì a literatura serà sempre necessaria.

Un scrittore cultiva u so giardinu in a periferia di Buenos Aires. I so ricordi di a zitiddina in una cità di u Cile miridiunali vanu quì, i storii di i so antenati, a so nanna, a so mamma. Ancu l'esiliu in Argentina è cumu in quellu esiliu sò e donne chì piantanu l'ortu, l'orti, a sulidarità, u cullettivu.

Un rumanzu senza genere, ibridu è pueticu, leghje U Terzu Paradisu hè entre in un istante in l'universu di Cristian Alarcón, autore di stu viaghju literariu, botanicu è feminista chì, luntanu da sfinitu in una prima lettura, ci dumanda di vultà u testu per risponde à e parechje dumande chì pone.

"Situatu in parechji lochi in Cile è Argentina, u prutagunista ricustruisce a storia di i so antenati, mentre sfonda in a so passione per cultivà un giardinu, in cerca di un paradisu persunale. U rumanzu apre una porta à a speranza di truvà un refuggiu da e tragedie cullettive in u picculu ".

Quandu mi morenu vogliu ch'elli mi ghjucanu cumbia

Publié à l'origine en 2003 et récupéré pour la cause de la diffusion de l'œuvre d'un auteur qui fut finalement récompensé et reconnu à plus juste valeur. Ma dinò in u fondu rinasce u caratteru miticu di "El Frente" Vital à quale Calamaro hà ancu dedicatu una di e so canzone. Cù a cronaca in fondu, si scopre un travagliu di cuntrasti cum'è si pò dighjà induvinà in i cuncetti disparati di u titulu. Una storia eccezziunale di quellu cuntestu umanu induve a vilezza è a grandezza finiscinu per scontru è, cum'è raramente, l'ultima esce vittoriosa.

«-U so figliolu hè mortu. Eccu, ùn tocca micca.

Nant'à u pianu di terra, Victor stendu, cù a fronte larga è pulita chì li dete u so soprannome, in una pozza di sangue, sottu à u tavulinu duv'elli scrivevanu u rapportu ufficiale di a so morte.

U 6 di ferraghju di u 1999, a morte di un ghjovanu, u Fronte Vitale, criatu da a pulizza, hà elevatu à a categuria di mitu quella spezia di Robin Hood di a cità chì hà distribuitu ciò ch'ellu arrubbava trà i vicini, è hà da nasce à u santu capace di fà miraculi cum'è cambià u destinu di i palle di pulizza.

tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.