I 3 migliori libri di Pascal Quignard

Target sorprendente autore francese mentre ci era Michel Houellebecq Ùn hè mai un affare faciule. Ma ùn diminuite micca da a Pascal Quignard chì dapoi u principiu parte da uguale à uguale cù u summenzionatu, tramindui essendu u premiu Goncourt. À a fine, a literatura deve esse literatura, micca solu postura o eccentricità. È in a determinazione guasi ermitica di Quignard di cunsacrà si à e lettere ci hè assai di quella vuluntà irriducibile per l'uffiziu di scrive sopra tuttu.

Se ci sò autori chì chjamemu esistenzialisti, cum'è Milan kundera o Proust, ognuna cù u so puntu u più literariu o filusuficu, l'opera di Quignard supera quella barra di quistioni a posteriori di a vita è si sfonda in l'anticamera di a vita stessa. U fattu chì un individuu dumanda: Perchè mè? Cum'è quellu mutivu, cuincidenza, cuincidenza o causalità chì ci pone in u mondu, serve cum'è u puntu di partenza per u sfondate recurrente di Quignard.

U puntu hè di furnisce literatura à l'idea, di copre tuttu cù trama è caratteri. Hè ciò chì hè u travagliu è a decisione di esse scrittore. Cù l'idea chì risona in u sfondate, avete da fucalizza nantu à a creazione, cunvince sè stessu chì site un novu Diu cù u compitu di generà scintille di vita...

Top 3 Rumanzi Raccomandati da Pascal Quignard

A sulidarità misteriosa

Mentre l'autore progredisce in u so travagliu, a causa, u mutivu, u mutore ... tuttu ciò chì determina l'azzione di scrittura si manifesta in un modu più apertu, senza restrizioni nè debiti nè culpabilità. A ghjuventù hè irreverente in a vita, ma in a literatura hè a vichjàia chì si sbarazza di tutti i tabù per cunsacrassi à a libertà appassiunata di i scritti i più forti.

Claire, una donna di quarantasette anni in cima di a so carriera prufessiunale, abbanduneghja u so travagliu, u so appartamentu in Parigi è tuttu u restu chì hà fattu a so vita per vultà in a cità di Brittagna induve hè crisciuta. Quì incontra per casu u prufessore di pianoforte di a so zitellina, chì li prupone d'andà à campà cun ella.

Pocu à pocu si ristabilisce in u locu, ritrova u so primu amore è stabilisce una relazione profonda cù u fratellu minore. Inaspettatamente, a figliola, ch'ella ùn avia vistu dapoi vinti anni, torna à stà cun ella.

In modu polifonicu, tutti i persunagi chì sò parenti à Claire evocanu sta donna chì a so storia è u so destinu diventanu di più in più surpresi, cume i secreti di famiglia, a gelosia è a viulenza piatta chì nidianu in i prutagunisti di stu rumanzu prufundamente inquietante cù una bellezza sobria è avvolgente chì traccia senza fine l'enigma chì custituisce l'esse in u mondu.

A sulidarità misteriosa

E lacrime

Chì ci era in riserva per una Europa à u centru di u mondu, ma sempre sguardu in cunfini scuri è misteriosi ? A visione da una spezia di rapportu telluricu trà l’omu fighjendu à a mudernità è u vechju cuntinente, entra digià in l’ansietà di e lotte chì sarianu grandi guerri. Caratteri chì cumponenu tracce di a storia da una intra-storia magica di focus overlapping.

Un rumanzu chì piglia a forma di una legenda o di un puema, in u quale hè narratu u destinu oppostu di dui gemelli: Nithard, nipote di Carlumagnu, eruditu, omu di lettere, scrivanu, è Hartnid, viaghjatore, marinu, guerrieru, vagabondu. Dui destini, duie manere d'esse in u mondu, dui frammenti separati chì, à misura chì u libru avanza, formanu u listessu tissutu, un'unità, una armunia secreta sottu à a quale si nasconde a creazione di u mondu mudernu, dapoi a nascita. cruci fertili di culture.

Un locu cum'è l'Auropa, induve a cunniscenza trà i diversi populi, a cunniscenza mutuale di e so particularità è di e so lingue era più impurtante chè e fruntiere o naziunalismi incipiente. Un libru chì intreccia elegantemente miti, canti, puesie, storie, meditazioni è sogni.

Le lacrime, di Pascal Quignard

Sessu è orrore

U trasferimentu chì Pascal rializeghja da l'individualisimu più marcatu in i so pulsioni più intimi à a generalità, u suciale, hè summamente curiosu. Ma à a fine di u ghjornu, a moralità hè una traduzzione chì si move cum'è un currente elettricu, assaltendu e cuscenza à u ritmu sincopatu di a coesistenza necessaria.

Quandu i bordi di e civilisazioni toccanu è si sovrapponenu, si produce una scossa. Unu di sti terramoti si hè fattu in l'Occidente quandu a riva di a civiltà greca hà toccu a riva di a civiltà romana è u sistema di i so riti: quandu l'angoscia erotica diventa fascinatio è a risa erotica diventa sarcasmu di u ludibrium.

In questu libru inquietante Pascal Quignard prova à capì cumu, durante u tempu d'Augustu, si hè fatta sta mutazione chì ci circonda è ci tocca sempre. Per fà questu, si immerge cù l'aiutu di i classici in a cuntemplazione di e figure enigmatiche di l'affreschi pompeiani, chì l'eruzione di u Vesuviu hà cunservatu intatta finu à oghje. U risultatu hè una inchiesta strasurdinaria nantu à ciò chì significa purtà in noi u scumbugliu di esse statu cuncipitu.

Sessu è orrore
tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.