I 3 migliori libri di Eva Baltasar

U trasferimentu di a puesia à a prosa lascia in Eva Balthazar una pista cum'è a falcia di primavera. Un percorsu carricu di aromi risonanti di ortu è di terra. In un pueta esistenzialistu cum’è ella, l’essenzi avarianu più à fà cù i raccolti chì sguassate ancu e radiche. Radici chì ponu esse di i culturi dilicati, o ancu di terri impossibili o permafrost induve st'autore indirizzò a so ghjunta in prosa.

A cugliera hè un novu spaziu narrativu induve Eva Baltasar sublima e forme è assalte sfondi trascendenti. Partendu da una presentazione tellurica chì serve da metàfora à ogni anima prutagunista chì aspetta a so irrigazione. Esperienze in prima persona o da prismi unichi. Perspettive nantu à l'avvene di l'esistenza per i prutagunisti chì portanu i so dubbii al di là di l'inerzia o di e cuncessioni à i dogani cum'è un filu di quella nurmalità idolizzata cum'è un vitellu d'oru.

I 3 migliori romanzi consigliati di Eva Baltasar

permafrost

A fine di a vita. L'intensa necessità di vita porta qualchì volta à u puntu più luntanu, à u cuntrariu. Si tratta di quellu magnetisimu particulare di i poli chì à a fine parenu esse a stessa cosa separata in origine. Una cosa, una essenza, una cosa chì dumanda insistentemente è persistentemente a riunione di tutta a gamma di vita chì a so esistenza dichotomica puderia spiegà cun lucidità rapita.

A voce in prima persona di una Eva Baltasar fusa cù successu in mille poesie, dà più intensità se hè pussibule à u prutagunista di a so storia. Unu di quelli chì portanu a speranza, forse senza vulè la per tuttu, di sintonizà a ragione è a verità, in quellu abissu trà l'impressioni soggettive chì impulsanu a felicità è un mondu pussibule cunduttu obiettivamente versu l'insatisfaczione più abissale di tutti noi, viaghjatori di una sola vita, cum'è aghju signalatu Milan kundera in A Luminosità Insupportabile di l'esse.

Fora chì a prutagunista di stu rumanzu ùn hè micca pronta à succombe à quellu fretu di a vita è, rivestita in quellu permafrost cù u quale u più inuspitaliu di u nostru pianeta hè ancu cupertu, si lancia in l'edonisimu ancu più apertu di a donna à quale sempre hè rispunsevule per cumu guverna u so corpu.

A vita hè cusì banale chì ùn vale a pena di stà nantu à e preoccupazioni mundane cum'è quelle chì sò sottumessi sottu u ghjacciu da a vostra famiglia o i vostri amichi. U più impurtante hè, sottu à l'influenza chì nunda ùn ne valga a pena, di prufittà almenu di i mumenti cun quella rabidita autenticità chì marca solu l'azionamenti liberati da i so dolorosi stigmi suciali è murali.

U polu oppostu hè sempre quì. I motivi prufondi includenu ancu rassegnazione, resa, stanchezza per intraprende ancu un novu passu, suicidiu cum'è l'ultima avventura di fronte à esse stufu di tanta banalità.

Un rumanzu agile in quella marchja frenetica versu u viotu di u prutagunista. Una storia cù più di bordi è guai da a quale emerge ancu quellu umore neru tipicu di qualchissia chì hè tornatu da tuttu. Un libru di lucidità estrema, cù una perspettiva di u nostru mondu ghjalatu cum'è a pelle di u prutagunista.

Mammouth

Calchì volta a realità è a finzione si scontranu. Perchè oltre a prufundità di sta storia, a tistimunianza di una donna cum'è Beatriz Montanez, cut off from the world, sveglia un pocu di analogie. Ma di sicuru a ricerca d’una via d’uscita di quella forza centripeta chì hè a sucetà d’oghje, cù e so richieste dissimulate di benessiri, suscita quante storie pussibuli quante manere affascinanti di cuntalli.

U prutagunista di Mammouth Hè una ragazza arcaica intrappulata in a vita muderna. U so habitat hè a cità, induve travaglia per campà. Ella vole esse mamma, è questu l'obligà à avvicinassi à l'omi, cumu si resiste à u furmiculu umanu s'ellu avete l'instintu di un cacciatore solitario ?

Un ghjornu abbanduneghja a cità, cambia u so circondu è diventa u pruprietariu di una casa completamente isolata. Ci sò solu u pastore, a sulitudine è e bestie chì vi pascenu o minaccianu. L'instintu travaglia, a cuscenza hè alterata è una trasfurmazioni si faci.

Ùn hè micca solu un altru rumanzu nantu à u volu versu a campagna, hè una bomba à tempu nantu à e ferite di a sucetà cuntempuranea, una narrativa in crescendu chì urla à a misericòrdia di stu rumanzu salvaticu chì hè Eva Baltasar.

Boulder

A continuazione di Permafrost hà pigliatu un novu riferimentu, una metàfora simili chì abbunda in l'idea di sulitudine malgradu tuttu, di a vita latente, di u perseverante crash di l'onde nantu à una cuscenza chì pare stà immubiliare à ogni scossa. Finu à chì qualcosa hè strappatu da u so situ. È a roccia si sbanda o forse affonda.

U prutagunista di Boulder ella faci a vita cum'è cuoca in una vechja nave mercantile. Hè a situazione perfetta : a sulitudine, una cabina, l’oceanu, qualchì portu in quale scuntrà donne è ore per affruntà u viotu, per sente a forza di a pruvisorialità. Finu à un ghjornu chì unu d'elli riesce à lascià u mare, accunsentì à campà in quattru mura è hè implicatu in a gravidenza assistita è l'educazione di u zitellu.

Chì hà fattu a maternità cù a donna chì avete incontratu una volta in un bar in Patagonia ? Chì farà, animale ingabbiatu in una casa unifamiliare in Reykjavik ? Tuttu hè cambiatu fora di u so soprannome, Boulder : quelle petre tamanti isolate à mezu à u paisaghju, esposte à tuttu senza chì nimu sà da induve venenu nè perchè ci sò.

Sè vo vulete avè tutti inseme, stu voluminu li riunisce:

tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.