I 3 migliori libri di Antonio Ungar

Quandu a literatura hè un eserciziu per ellu, finisce per pruvucà un effettu incontestable di l'inaspettatu. Da l'indicible draft à l'opera maestra sanguinosa hà fattu una revelazione febbrile. Una cosa cusì mi pare chì succede cù Antonio Ungar chì ci prupone storii è rumanzi cù un toccu di sincerità, d’uppurtunità è di trascendenza chì si riuniscenu solu quandu omu principia à scrive sottu à quellu « solu perchè », perchè hè ora di dì qualcosa.

Incrustu in quellu realisimu di Gabu, cum'è un patrimoniu inalienable di a narrativa colombiana attuale incarnata da Vasquez, Quintana o restrepu, U casu di Ungar rompe ancu cù u realisimu. Solu avvicinatu da una strana allegoria di u sordidu, di u stranu cum'è mutore chì pò risveglia l'incoerenti di a realità custituita da u morale, l'ideululòggicu o ancu u suciale.

Hè ciò chì hà u realisimu, chì pò esse qualcosa da bruttu à magicu. Curiosamente, a cumpusizioni di u nostru mondu dà assai di sè stessu in a narrativa, forse più chè ogni altru genre, perchè i picculi grandi stori da scopre sò di sta parte, in a nuzione subjectiva di ciò chì succede sottu à milioni di prismi pussibuli.

Ungar sprime quella nozione di diversità cromatica da i so caratteri, qualchì volta divergenti ma furiosamente vivi in ​​a so stridenza chì liganu cù u veru sè di ogni individuu al di là di false mediocrità. È precisamente in quelle stridenze ognunu face cuntrizione literaria, da l’empatia di ciò chì hè narratu cum’è s’ellu era campatu da noi.

I primi 3 libri consigliati di Antonio Ungar

trè bari bianchi

trè bari bianchi hè un thriller in u quale un tippu sulitariu è antisociale hè custrettu à supplant l'identità di u capu di u partitu puliticu di l'uppusizione è campà ogni tipu d'aventure per finisce u regime totalitariu di un paese latino-americanu chjamatu Miranda, suspiciously similar to Colombia.

Sbrinatu, sfrenatu, divertenti, u narratore-prutagunista usa tutte e so parolle per interrogà, ridiculizà è distrughje a realità (è per ricustruisce da zero, cum'è nova). Perseguitatu senza tregua da u regime di u terrore chì cuntrolla tuttu in Miranda è da i pulitichi abietti di u so propiu latu, solu contru à u mondu, u prutagunista hè infine chjapputu è cacciatu. U so amante, però, miraculosamente riesce à scappà, è cun ella a speranza di una riunione è un novu principiu per a storia ferma viva.

trè bari bianchi Hè un testu apertu, polifonicu, prontu per parechje letture. Pò esse capitu cum'è una sàtira feroce di a pulitica in l'America Latina, cum'è una riflessione raffinata nantu à l'identità individuale è l'imitazione, cum'è una scuperta di i limiti di l'amicizia, cum'è un saggio nantu à a fragilità di a realità, cum'è una storia d'amore impussibule.

Avvoltu in un pacchettu di thriller faciule d'apertura è di lettura, pienu d'umore, stu rumanzu prupone senza dubbitu un ghjocu literariu cumplessu è affascinante, chì cunsacra senza dubbitu unu di i più grandi autori di a so generazione in lingua spagnola.

Eve è e bestie

In un battellu à a deriva, in u fondu di a jungla di l'Orinocu, Eva sanguina à morte è trà u sonnu è a veglia si dumanda s'ellu serà ritruvata, s'ellu ghjunghjerà viva à una riva, s'ellu u so destinu hè di purtà u so corpu à u cime di i vulturi. In a cità hè u so passatu remoto, da quale hà sappiutu fughje in u tempu. In l'ultimu portu hè ciò ch'ella hà sappiutu di pocu tempu, è ancu quì, aspittendu per ella, tutti quelli chì l'amanu: u so amante è a so figliola, April.

Ambientata in Colombia à a fine di l'anni novanta, strappata da a guerra prumuvuta da u Statu trà paramilitari, suldati è guerriglieri, sta storia pò esse letta cum'è una metafora di un paese cundannatu à ripetiri i so sbagli è à peghju, ma ancu com'è un viaghju versu l'internu di l'anima d'Eva, una vita ostinata chì, cum'è quella di a jungla, si ricusa di zitti.

Basatu nantu à avvenimenti veri, scritti in prosa chjara è contundente, u rumanzu prupone à u lettore d’esse Eva trà e bestie è, cum’è ella, risicate a so vita per l’altri, chì eccu tutti noi.

Fighjate à mè

« Da l'altra parte di i cortili, à u quintu pianu di u numeru 21 Rue C, ci hè avà una famiglia. Sò ghjunti u luni. Sò scuri. Indù o arabi o zingari. Hanu purtatu una figliola. Hè a prima entrata di u prutagunista di stu rumanzu, un parsunaghju sulitariu, obsessivu, chì si automedica, campa attaccatu à a memoria di a so surella morta è campa in un quartiere induve ci sò sempre più immigrati.

Un parsunaghju chì scrive tuttu in dettagliu in u so ghjurnale.Per mezu di e so pagine, u lettore tistimuniarà cumu osserva i so novi vicini, chì suspetta di trafficu di droga. Scuprirà ancu cumu si ossessiona da a so figliola, chì finisce per spia cù camere nascoste chì li permettenu di vedela nuda in bagnu, fighjendu u balcone, stendu in u lettu, essendu attaccatu da unu di i so fratelli.

Da quellu mumentu, u caratteru andarà da l'osservazione à l'azzione, mentre ch'ellu si permette di s'intricatu in a tela di a ragnata di a zitella ch'ellu cuntemplà, crede ch'ellu sà tuttu di ella, ancu s'è e cose ùn ponu micca esse cum'è ellu pensa è forse qualcunu. sta a fighjulà.

È cum'è a tensione - eròtica è viulente - aumenta, u narratore cumencia à sente perseguitatu, modella qualchi sculture enigmatici d'anghjuli in gesso è si prepara à fà qualcosa chì cambierà tuttu... Un rumanzu assorbente, disturbante è disturbante.

Una riflessione annantu à l'immigrazione è a xenofobia. U ritrattu portentoso di un caratteru trascinatu da una obsessione malata chì, in un crescendo imparable, porta à un terrenu tipicu di u thriller più scuru.

tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.