Unu di i pochi dispiacimenti chì aghju scupertu in certi lettori di u rumanzu precedente da Juan Gómez Ghjuratu, Regina Rossa era quella fine aperta, cù e so dumande pendenti in quantu à varie ramificazioni ...
Ma hè cusì chì duvia esse per ghjunghje à stu Lupu Neru è ci ponu ancu esse frange per e nuove consegne.
Perchè Antonia Scott hè un persunagiu cù quale parechje altre pagine ponu esse piene. È què cù stu rumanzu chì supera i cinquecentu, dighjà intornu à mille.
Senza dubbitu, l'universu d'Antonia, chjusu trà quattru muri è ancu cù accessu à piani inimaginabili, si adatta perfettamente à i so incarichi particulari per prufittà di e so capacità di ricerca è di deduzione. Quellu confinimentu da u quale u nostru prutagunista trattà i fili di u casu, dà per un equilibru inquietante, per un ambiente magneticu ...
Ma cum'è ogni bona saga di suspense, u mumentu vene ancu quandu u prutagunista, chì avemu pigliatu tantu affettu, deve affruntà a so nemesi, in u casu di Antonia una paura chì nimu ùn pò percepisce ma chì ella sà chì hè vera è imminente.
U cunflittu hè servutu. È cum'è Antonia aiuta à risolve crimini assai cumplicati, nimu pare esse capace di dà una manu in stu mumentu cruciale.
U lupu neru accupa a so preda cù a furtività di l'istintu predatoriu, riparendusi in l'ombra di e notte di caccia.
Forse chì Antonia pudessi esce da u so cunfinamentu, si alluntaneria da u periculu d'esse sempre dispunibule, in u stessu locu, cum'è u bestiame stallatu.
In ogni casu, u sintimu di u male cum'è un'ombra cusì vicina trasforma stu rumanzu in un thriller schiacciante. Una trama chì, cù u ritmu freneticu di l'autore è cù quella gestione di u stilu chì varieghja da a brevità di i capituli à a spazzolatura psiculogica di i persunagi, vi tenerà cù u vostru core in un pugnu.
Pudete avà cumprà u libru Loba negra, u novu rumanzu di Juan Gómez Jurado, quì: