Andendu da u primu à u secondu racontu, pare chì si sia ritruvatu davanti à un vulume di storie disunite. Finu à quandu si principia à rilevà quella musica di notte ... Una spezia di colonna sonora di u male chì principia cum'è un ligeru chjachjeru è finisce per cunduce à una grande sinfonia di orchestra sinfonica chì ghjoca da l'infernu di l'anime perse.
Tutti i persunagi di sta storia anu solu un dettu in cumunu, finiscenu per cede à u male o campà cun ellu da u primu principiu di a storia. Ùn hè micca sempre bè d'avè troppu tempu liberu, cum'è u casu di u ritiratu cun quale cumminciamu à scorri per e strade sinuose à a pazzia è à a cundanna.
Nemmenu a ghjuventù assicura u massimu di a vitalità è di a gioia. In una ghjovana anima tutta quella energia pò esse cuncentrata versu u male, finendu cum'è una putente forza devastante o semplicemente cum'è un odiu capace di schiaccià a vostra vuluntà versu una vendetta brutale.
U male ùn hè qualchì volta intesu propiu. Quandu i ladri entranu in una casa, ùn cuntemplanu micca di tumbà a minnanna chì stà quì, ma ci sò patroni sottumessi involontari chì ùn sanu micca stà fermi in un angulu mentre sò spossessi di i so beni più preziosi.
L'orizonte di u male pò sempre esse avvistu. Duvete solu cede à l'equilibriu instabile interiore, succumbe à ciò chì ci spinge à cascà, cede à u diavulu chì ci offre tuttu in cambiu di u nostru pienu servilità.
Fà un giru di stu vulume finisce per esse un entrata à a cumpusizione musicale a più cupa, marcata da un staff di note cupe chì finiscenu per move tutti i persunagi di u libru in a stessa sala di ballu.
Pudete avà cumprà u vulume di storie Musica di Notte, U novu libru di John Connolly, quì: