A sopravvivenza à un massacru hà digià un pesu traumaticu abbastanza, l'etichettatura suciale successiva hà solu saturatu Quincy, Lisa è Sam. L'ultime zitelle, cum'è si sò finite per esse chjamate cù quella spezia di ingenuità pupulare, incapace di passà l'oppurtunità, per macabra, di dà un soprannome.
Ma i soli umori chì ponu esse truvati in sta storia sò quelli chì una volta sò venuti à definisce i liquidi internu di l'essere umanu.
U culore rossu di u sangue tinge sta pruposta narrativa in un tonu di thriller chì cunfina cù u terrore. I conti pendenti di quelli chì sò capaci di affruntà u male è esse vittoriosi hè un argumentu recurrente in letteratura è in u cinema. A differenza si trova in a capacità di agisce cum'è una cinghia di trasmissione versu quellu gustu per a paura profonda cum'è una forma macabra di divertimentu.
U gustu di i thrillers hà quellu puntu di interessu scuru, di tensione, di curiosità inevitabbile nantu à i periculi è e paure chì ci cundizianu cum'è esseri umani. È stu rumanzu li sfrutta tutti. Ogni caratteru ci guida à traversu i labirinti di e so paure.
È in una certa manera ci insegna à superà elli. À u puntu chì ùn succumbemu micca à u primu tiratu di l'aria fridda chì anticipa u terrore, puderemu affruntà cù più forte forza ciò chì succede dopu.
Hè solu necessariu agisce fretu, scappà di u bloccu, alzassi per un bonu club è aspettà cun pazienza. Forse u club ùn pò fà nunda contr'à un male immateriale. Ma l'assenza di paura finisce per intimurisce a causa stessa di quellu terrore.
È perchè micca? Sì l'ultime zitelle eranu dighjà vittoriose una volta, perchè ùn devenu micca esse capaci di vince torna? Empatizendu cun Quincy, cun Sam è cun Lisa, prisentati in a so nova vita dopu à u massacru, vulemu chì a situazione finisci in u megliu modu. Se scunfitteghjanu u male, pudete chjode u libru cù un surrisu suddisfattu dopu sudatu fretu.
Pudete avà cumprà u rumanzu I sopravviventi, u novu libru di Riley Sager, quì: