Una definizione assai precisa per discrive a nostra verità più prufonda. A natura esposta sarebbe qualcosa cum'è di girà a nostra pelle per espone u foru internu di ognunu cù e motivazioni è e credenze chì stazzunanu u crucibleu di a vuluntà. Una intenzione chì, in ogni modu, hè conforme à unu di i più grandi misteri: ciò chì simu veramente.
A vulintà di u prutagunista di stu rumanzu hè di salvà vite chì francanu e fruntiere, cum'è metafore liriche di tanti transiti speranzosi in un avvene incertu.
In a so piccula esistenza, più ridutta da u paisaghju robustu in u quale si trova l'autore, u nostru prutagunistu occupa u tempu libaru prupostu da sta particulare attività sherpa versu a liberazione, in scultura.
A so ultima cumissione hè a ristaurazione di un Cristu. Mentre occupa e so mani in a rivista di quella raprisentazione trà l'umanu è u divinu (una metafora di metafore di l'omu chì s'appronta à avvicinassi à u so ultimu percorsu u più trascendentale), u rumanzu approfonda cun un lirismu chì vola sopra a prosa è chì ghjunghje à quellu foru internu induve stinchi è fede coesistenu; induve a necessità di stà in vita hè cumpensata cunfidendu chì dopu ci serà più vita, d'un altru tippu, assuciata à l'anima chì si suppone currisponde à noi cum'è eredi di u sacrifiziu cristianu.
A nostra natura esposta hè quella cuntradizione, hè quellu secretu chì ùn pò mai esse rivelatu. U sessu hè u più altu è à u so turnu u più ripudiatu. Se un Cristu deve mustrà u so sessu pò esse un dilema per l'artista influenzatu da a moralità ...
I marchjadori continuanu à ghjunghje, ignurendu a dedica fundamentale di u so salvatore, speranti in novi mondi al di là di e fruntiere, cum'è i Cristi novi dati à a pruvidenza.
A fede è u mondu. A vita in un mondu limitatu da per ellu stessu è chjusu in cunfini per più inri (pun intend). Sopravvivenza istintiva è speranza storica in u trascendentale. A religione cum'è un pedistallu per fà esce u megliu in noi stessi mentre batte e nostre cuscenze. U paganu cum'è ciò chì eramu essenzialmente eranu.
U rumanzu hà fattu puesia è filusufia à tempu. Un stile litterariu chì à le volte trà densu è leggeru s'assumiglia à Javier Carrasco in u so rumanzu all aperto.
Pudete avà cumprà u rumanzu A natura esposta, u novu libru di Erri De Luca, quì: