Hè curiosu cumu in assenza di l'autore di turnu, ciò chì puderia esse stata una publicazione disturbante, una stravaganza in a vita, finisce per esse una rarità per i mitomani dopu a so morte. Ma dinò un approcciu sanu à i laici chì forse ùn anu mai lettu u scrittore chì ùn hà micca lasciatu tantu tempu a scena è chì sintetizza quì u famosu perchè? di scrittura.
U puntu hè chì cum'è in u casu (recuperatu da a vicinanza in a so morte) di Ruiz Zafon cù u so travagliu postumu «A cità di u vapore», esce avà stu singulare libru di Camilleria chì si leghje cù quellu puntu d'idolatria è di brama da chì tuttu piglia un novu significatu.
È cusì tuttu hà una piazza in un vulume chì compila storie è sperienze, l'ultime di tutte, in quellu mischju di realità è di finzione chì definisce in fine u scrittore dedicatu à a causa di allargà a prufessione da anni è anni ...
Malgradu chì era diventatu cecu à l'età di novantunu anni, Andrea Camilleri ùn era micca intimuritu da u bughju, cum'è ùn avia mai paura di a pagina bianca. L'autore sicilianu hà scrittu dittendu finu à a fine di i so ghjorni, è cun oralità hà trovu un novu modu di cuntà storie. Dapoi u principiu di a so cecità, si hè appiicatu à l'eserciziu di a memoria cù a stessa disciplina di ferru cù a quale avia travagliatu tutta a so vita. Cù una lucidità persistente, si hè dedicatu à stringhje inseme i ricordi di una vita longa è prolifica, affissendu una acuità mentale unica è a so visione particulare di u mondu.
Stu libru hè natu cum'è un eserciziu per praticà stu novu modu di scrive, una spezia di librettu di vacanze: vinti trè storie cuncipite in vinti trè ghjorni. In elli, l'autore ramenta episodi chjave di a so vita, ritratta l'artisti ch'ellu tenia a più stima è rivede a storia recente di l'Italia, ch'ellu hà campatu in prima persona. Un ghjocu literariu induve i suoni, e cunversazione è l'imaghjini si intreccianu chì ùn si pò mai esce da a vostra testa.
«Mi piacerebbe chì stu libru sia cum'è a piruetta di un acrobata chì vola da un trapeziu à l'altru, forse fendu una tripla capriola, sempre cù un surrisu in labbra, senza sprime a fatica, l'impegnu cutidianu o u sintimu custante di risicu chì hà hà fattu chì u prugressu sia pussibule. Se u trapezista hà dimustratu u sforzu chì li hà fattu per esecutà quellu capperu, u spettatore ùn certamente ùn guderà micca di u spettaculu ".
Pudete avà cumprà "esercizii di memoria", da Andrea Camilleri, quì: