U ribombu di a pelle, da Elia Barceló

U ribombu di a pelle
Dispunibule quì

A versatilità di Elia Barcelo face una retrospettiva di u so travagliu una riferenza bibliugrafica cumpleta. Sottu à a stessa auturità, truvemu una diversità di pruposte chì mostranu una capacità brillanti. Dapoi i so inizii in a scenza fizzione à e so transizione trà fizzione storica, u generu noir, suspense o un realisimu "magicu" dopu. Magicu in u sensu chì e fantastiche reminiscenze di l'artigianatu di l'autore parenu assaltà a trama à le volte.

È u modu di mette tuttu inseme, u modu in u quale e so storie diventanu inconfondibilmente proprie, deriva da una tensione narrativa sempre facilitata da a trama stessa è cumpletata cù una struttura in cui ogni capitulu lancia un ganciu inalienabile per u prossimu.

In «El echo de la piel» ci ritruvemu (cum'è in altre occasioni in opere recenti di Barceló è di qualchì altru autore cum'è Joel dicker), cù i dui piani chì avanzanu in parallelu da tempi diversi. Cronulugie sfarente intrecciate magicamente à volte, anticipendu quellu nodu finale chì legherà per sempre eventi passati è presenti. Cù u gustu di i destini è di a vita scritti per dà un significatu trascendentale à tuttu ciò chì accade.

Sandra accetta a pruposta di Don Luis di scrive a biografia di a mamma. Ofelia Arráez hà creatu un emporiu sanu intornu à e calzature di e donne è avà Sandra, scelta cum'è biografa, forse micca cusì casuale, intraprende appassiunatamente quellu viaghju versu u passatu chì hè a ricumpusizione sana di una vita. Nunda menu di u tempu affascinante di a grande Ophelia.

Dapoi u principiu, Sandra pudia imaginà chì a grande Ophelia duvia luttà cun valenza contr'à circustanze avverse. A so situazione di donna richiederà assai sforzi per diventà ciò ch'ella era. Ma al di là di a rivendicazione feminista sepolta chì puderia basà a biografia, Sandra entra in i luci è l'ombre di i tempi di Ofelia. Ghjorni chì ripiglianu una luce nova trà fotugrafie, ducumenti, testimunianze è scuperte inquietanti chì puntanu à qualsiasi esistenza alternativa chì à a fine scrive u più sicuru di Ofelia, u scunnisciutu.

Hè in a simbiosi impussibile trà passatu è prisente per dui persunagi cusì luntani chì Elia Barceló mette in opera u so geniu narrativu, quella maestria di tutte e risorse à prò di a trama. Perchè e cose vanu assai al di là di a mera avanzata in parallelu trà ciò chì hè accadutu à Ofelia è ciò chì accade cù Sandra.

A verità di u passatu hè sempre piatta trà ciò chì pò esse statu documentatu è ciò chì hè ricurdatu da quelli chì ponu ancu dà testimunianza. Ma certe volte i piani di u tempu parenu d'accordu per prupone una strada nova. A spirale di u tempu hè cunfurmata in un ciclu in u quale Sandra hè capace di vede tuttu cù un realisimu chì ùn cuncerna più solu u sughjettu di studiu nantu à u quale chjode a biografia di Ofelia, ma apparisce ancu cum'è qualcosa essenziale per a so vita.

Scopre a vera Ophelia trà l'accumulazione di versioni opposte hè di abbondà in e cuntradizioni tipiche di tutta a vita, cumpresa quella di Sandra. È i grandi secreti di a donna brillanti si aprenu cumpletamente per una Sandra chì hà fattu un ricercatore privilegiatu versu una realtà assai diversa da ciò chì si cunnosce.

Pudete avà cumprà u rumanzu El eco de la piel, u novu libru di Elia Barceló, quì:

U ribombu di a pelle
Dispunibule quì
5/5 - (4 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.