Bon mare, di Antonio Lucas

L'immensità fascina quant'è pò allargà u sensu di monotunia. Tuttu dipende di u tempu di osservazione. Perchè ùn hè micca listessa andà in mare per immerse in e so acque calme colpu pulitu o per cullà nantu à e so onde, imbarcate in prontu, chè per andà à passà uni pochi di ghjorni di travagliu in un habitat chì ùn hè micca u vostru.

I pesci sbuccianu fora di l'acqua, l'omu sà chì una brutta tempesta pò esse a sfarenza trà navigà in i mari o immersioni in elli. Intantu, ogni viaghju hè un viaghju in nulla cunfidendu à l'instrumentali è a bona furtuna. I travaglii di u piscadoru di u mare l'alluntanu da quellu "stranimentu naturali" di l'omu chì sguassate fora di u cuntinente.

U narratore di Bon mare s'imbarca, in u modu più literale pussibule, in un viaghju d'affari. Face ch’ellu hè ghjurnalistu è vole scopre cumu campanu è travaglianu quelli omi chì passanu a so vita in alta mare per pudè manghjà pesci freschi. Issu viaghju in l'incunnisciutu - ùn hà mai navigatu è ùn cunnosci à pena u mare più chè a spiaggia - hè ancu un viaghju versu u so propiu internu, perchè ciò ch'ellu cunnosci in terra cuntinente pare di fatti affondà : u so travagliu, u so cumpagnu, u so cumpagnu. casa, a so vucazione, a so vita sana.

Cumu campà inturniatu da l'acqua, cumu passanu i ghjorni trà l'anelli chì annunzianu chì a reta hè piena, ciò chì l'orizzonte s'assumiglia da un viaghju chì ùn hè micca cum'è l'altru, chì aspetta in u viaghju à Gran Sol, unu di i i campi di pesca più complicati in u mondu. Cù sta spirienza, vissuta da a so propria innocenza ma dinò à traversu u sguardu è a saviezza chì l’equipaggiu li presta à pocu à pocu, Antonio Lucas porta à e nostre mani l’epopea d’un mistieru stancante quantunque scunnisciutu quant’è eccitante.

Pudete avà cumprà u rumanzu "Buena mar", di Antonio Lucas, quì :

Bon mare
CLICCA U LIBRU
tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.