Signora March di Virginia Feito

Quandu un novu autore piace Virginia Fattu hè paragunatu à Patricia Highsmith rispunsabilità pende cum'è una spada di Damocle aspittendu chì a critica generale di i lettori finisci per sentenà l'affare. Ratificà u paragone currettu, cum'è l'idea s'innota à u mumentu chì stu travagliu si sparghje, suppone una scuperta assai opportuna.

Piuttostu chè tuttu perchè u genaru pulizzeru (attualmente divoratu da un noir chì punta più à narrazioni criminali derivative), hà sempre un puntu di sustanza narrativa più grande induve l'autore di u ghjornu punta à più alture. Aspetti chì ponu andà da l'invitu à a deduzzione à u stessu tempu cum'è un avvicinamentu à i prutagunisti da i bordi insuspettati.

Ùn si sà mai induve hè l'assassinu, u sicretu, a scuperta di realità ammucciate chì sò sottumessi à a vita di ogni ghjornu cum'è rivelazioni finali chì si rompenu in a torsione ingegnosa. Tuttu pò principià à l'azar, è guasi megliu cusì chì a materia si rompe cum'è quellu oceanu di circustanze chì prima rompe a realità è poi parte cù a so sbornia quelli resti da ricuperà per scopre naufragi incredibili cù quale tuttu si mette infine.

L'ultimu rumanzu di George March hè un grande successu. Nimu ùn hè più fieru di a so moglia devota, a Sra. March, chì porta una vita cuntrullata in u Upper East Side. Una mane, mentre ch'ella s'appruntà à cumprà u pane d'alivi in ​​a so panetteria preferita, u cummerciante insinua chì u prutagunista di u novu libru di Ghjorghju pare esse inspiratu da ella. Stu cummentariu casuale li robba a certezza ch'ella sà tuttu di u so maritu, è di ella stessu. Cusì principia un viaghju allucinatu è allucinatoriu chì pò revelà un omicidiu è sicreti intarrati per troppu longu.

Pudete avà cumprà u rumanzu "La Señora March", di Virginia Feito, quì :

tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.