I 3 migliori libri di Griselda Gambaro

A longevità di Griselda gambaru Serve a causa di a trascendenza di u so travagliu, a varietà in u so sviluppu literariu è a so figura di cronista. Solu chì un scrittore è dramaturgu cum'è ella hè duvuta à un altru tipu di racontu di l'evenimenti assai al di là di e cronache ufficiali. Un narratore cum'è ella finisce per dì l'unica verità, à dì, e storie intra cù e so pieghje, i so paradossi è i so cunflitti.

Nunda di megliu chè u teatru per chì a rilevanza di i persunagi diventessi più pertinenti. Perchè ùn hè micca listessu ascultà u prutagunista di una trama da a voce interna di ognunu chè assiste à un soliloquiu chì ribomba da u cima di i tavuli, dichjarendu a tragedia di u mumentu, fendu lu dulore o u piacè accumpagnatu di gesti è u muvimentu.

Da Shakespeare su Valle-Inclan, ogni ghjocu ghjunghje à noi è invade, assalta a nostra cuscenza è hè capace di fà chì u messagiu ghjunghji più vivu. Listessu vale per una Griselda Gambaro chì pare piena di quellu rigalu per visualizà e so opere mentre sò scritte per renderle rabidamente autentiche.

Top 3 libri raccomandati da Griselda Gambaro

U mare chì ci hà purtatu

U passatu pò esse da un latu di u mare, nantu à a costa induve a vita risunava cù altre onde. Mentre chì u presente finisce per sbulicassi in a nebbia di un avvene chì finisce per trascinà tumultuu. Perchè tuttu hè irreconciliabile quandu omu decide di lascià subitu dopu avè pruvatu à truvà un tipu di radiche chì si appicca à a vita ...

U novu maritatu Agostino lascia a so ghjovana moglia, Adele, in l'isula d'Elba per circà una furtuna megliu al di là di u mare. A distanza, è cun ella l'oblit, u spinghjenu à fondà una famiglia in Buenos Aires, mudificata in e cundizioni dure offerte da u travagliu strenuous è mal pagatu, a stranezza è a nostalgia. Ma di colpu u passatu apparisce in a ghjente di i fratelli di Adele, chì tornanu Agostino in Italia è u furzanu à rializà u so impegnu.

Da quella vita spartuta in dui, da quelle andate è venute à traversu u mare, da quelli viaghji nantu à e ali più povere di e nave, nasce a storia chì conta stu rumanzu prufondu, delicatu è veru. Una storia di famiglia, di sentimenti intensi quant'è piattati, d'atti quotidiani chì determinanu a vita è u destinu di l'esseri vulnerabili è induriti, un spechju di tanti di noi.

U mare chì ci hà purtatu

Dì iè. U cattivu sangue

"Dì iè" è "La malasangre" anu creatu durante l'ultima dittatura; u primu in u 1981 in u ciculu di u Teatru Apertu, chì circava di rompe u silenziu impostu da l'armata, è u secondu in Aostu 1982, quandu a guerra di e Malvine era appena finita. E duie opere anu avutu assai successu cù u publicu è a critica, è da tandu sò state spessu interpretate in scena naziunale è internaziunale.

In "Dì Iè" truvemu un mudellu frequente in certe opere di l'autore: un omu nucente ghjunghje in un locu apparentemente innocu, un parrucchiere. Un attu assolutamente di rutina serve per parlà di ripressione è di viulenza, di sottumissione è servilità, di vittimizazione è di u so risultatu. Daretu à a storia simplice di "La malasangre" (una coppia innamurata fuggita di fronte à l'uppusizione di u babbu di a zitella à a relazione d'amore) si piatta una dinunzia di l'eserciziu arbitrariu di putere, sia in u spaziu privatu di a famiglia sia in u situ socio- pulitica di u Statu.

Dì iè. U cattivu sangue

U donu è Caru Ibsen, sò Nora

Margara hè una donna cù u donu di prufezia. Cum'è Cassandra, ùn a credenu mancu, ancu s'ella predice hè a speranza di u mondu. Per salvà ci -inaugura-, hè solu necessariu per l'umanità à sente è capisce chì a buntà porta prufittu.

Nora, u persunagiu creatu da Henrik Ibsen in Dollhouse, decide di cunfruntà u so propiu creatore è discute cun ellu e so parolle è azzioni. Facendu cusì, diventa l'autore di a so identità, mentre trasforma u dramaturgu in un caratteru.

Dui donne, duie voce chì si alzanu è crescenu cum'è una timpesta per mustrà i visi di a viulenza è pruvà à ribellassi contr'à l'oppressione è i mandati. Griselda Gambaro abbaglia una volta di più cù duie opere teatrali puetiche, incisive, originali, in cui cun estrema lucidità indaga nantu à e pieghje di u putere è di a duminazione.

U donu è Caru Ibsen, sò Nora
5/5 - (9 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.