I 3 migliori libri di William H. Gass

A literatura hè piena di grandi autori chì sò stati in a seconda linea per u lettore mediu. Mi riferite à quellu lettore standard chì simu tutti, saturati di best-sellers, biografie indicibili di miti inconsequenziali o, à u cuntrariu, libri super-sofisticati chì ùn sò micca sempre goduti senza qualchì snoozing in mezu (chì Joyce y Kafka perdona mi).

Hè ancu vera chì à a fine tuttu hè questione di gustu. Ma in quella scelta finale ci sò parechje opportunità offerte à unu o l'altru. È quì e cumpetenze di marketing di ognunu finiscenu per assumisce strumenti essenziali.

Ùn si tratta micca di scuzzulà i fundamenti di a literatura. Ma hè giustu di ricunnosce quellu, quellu quanti geni ghjunghjenu quant'è altri restanu in l'oscurantisimu pupulare. In fatti, hè sempre curiosu di truvà quella scuperta postuma di u scrittore affascinante. Chì accade? Ùn era ancu ellu un bon scrittore?

Ma tornendu à Guglielmu H. Gass (o partendu perchè pensu ch'ellu ùn l'avia mancu citatu ancu in u so postu), in st'autore americanu truvemu l'autore premiatu, ufficialmente ricunnisciutu è veneratu da parechji grandi autori cum'è Susan Sontag o favurisce Wallace, ma Diu mutu sà perchè in quellu altru significatu cummerciale.

È u so travagliu hè pienu di grandi rumanzi è di storie, forse troppu localizzate, cuncintrate nant'à certi idiosincrasie assai di culà, di l'USA prufonda, ma à a fine trabocca d'umanità è di quellu bellu esistenzialismu tracciatu da i grandi narratori. Esistenzialisimu audace è crudu. Cum'è una lirica à volte malincunica chì tratta in u dettu, ma senza ambiguità, ciò ch'è no avemu tutti ind'è quelli altri libri chì ognunu scrive per ellu stessu.

Top 3 Libri Raccomandati da Wiliam H. Gass

A furtuna di Omensetter

À a fine di u XIXu seculu, a cità di Gilean, in u statu di l'Ohio, hà ricevutu una famiglia di stranieri, l'Omensetters. Dapoi u primu mumentu, i so abitanti ammiranu a personalità magnetica di u capu di famiglia, Brackett, è a furtuna chì pare sempre accumpagnallu. Tuttavia, a so ghjunta ùn hè micca bè ricevuta da tutti. U Reverendu Jethro Furber, in u prucessu di degradazione mentale è spirituale, centra u so odiu annantu à Brackett Omensetter.

A disputa trà i dui si sparghje in tutta a cità, pusizionindulu, supurendu basatu annantu à quelli odii ancestrali chì si movenu più chè l'amore, soprattuttu quandu l'amore lascia un locu dapoi anni, in quasi tutti i casi...

I diversi fochi irregolari trà i prutagonisti è i parsunaghji cumplementarii ghjucanu à prò di una certa cunfusione premeditata versu una lettura chì cunfina cù a schizofrenia trà impressioni è verità. Perchè à a fine ùn ci hè micca verità è tuttu esiste secondu ciò chì si dice o ciò chì si crede chì hè statu dettu. Un eserciziu di lettura assai interessante, cumplessu ma sempre arricchente. U scrittore stessu o piuttostu a voce chì ci porta in a trama participa è ci invita à participà à a vita inquietante chì si move viciatamenti in un locu stranu quant’ellu vicinu.

A furtuna di Omensetter

In core di u core di u paese

Dopu a so publicazione in u 1968, In the Heart of the Heart of the Country hè diventatu un classicu di a literatura americana è hà mantenutu una certa aura di un libru di cultu, un inseme di storie chì in listessu tempu hè erede di a prosa di Faulkner è Gertrude U mudernisimu di Stein, è chì rinnova a narrativa di u so paese cù l'òpere di autori cum'è Donald Barthelme, William Gaddis, John Barth è Robert Coover.

I dui rumanzi brevi è trè storie brevi chì custituiscenu In u Cori di u Paese sò ambientati in u Midwest è furnisce una maghjina putente è mitica di l'America più prufonda è vera. Parlanu di a viulenza, di a sulitudine, d'una relazione spiciale cù a natura, è, soprattuttu, di a fragilità di l'omu è di e rilazioni ch'ellu stabilisce cù u so ambiente.

Gass esplora è espande i limiti di a storia, ghjoca cù e parolle è li torce per ghjunghje à dimensioni sin'à avà scunnisciute in literatura. U so travagliu hè statu veneratu da scrittori cum'è David Foster Wallace è Cynthia Ozick.

In core di u core di u paese

Circa u turchinu

A nuzione di ciò chì esiste, di a realità, di a cumpusizione di un locu limitatu chì a nostra cundizione ci impone. Queste idee anu spostatu l'autore in u so spaziu fittiziu. È in questu travagliu di non-finzione u numeru piglia un livellu più intellettuale, ancu di più filosoficu.

Stu saggiu di William Gass, cunsideratu unu di i più originali di u XNUMXu seculu, parte da una quistione chì tutti ci avemu fattu à l'occasione: hè u culore chì pare esse fora è chì vecu in a mo mente -per esempiu , turchinu - u listessu chì l'altri vedenu?

Per risponde à sta quistione, l'autore ci porta à traversu a "terra di u turchinu" trà l'uggetti turchini, l'esseri viventi, l'espressioni è i sentimenti - o quelli chì sò ricunnisciuti cum'è turchinu ancu s'ellu ùn sò micca. Perchè u blu ùn hè micca solu un culore, hè una parolla chì colore tuttu ciò chì tocca. Trà l'Anglosassoni, u sessu hè turchinu, à quale Gass dedica assai di stu essai, è à u so trattamentu spessu goffa in a literatura.

U prublema hè chì e parolle "ùn sò micca amatu abbastanza", è serà solu pussibule di estrazione di l'essenza di u sessu - u so blueness - usendu bè. Per esempiu, Gass usa testi di autori diversi cum'è Virginia Woolf, Henry Miller, William Shakespeare è Colette.

Circa u turchinu
5/5 - (13 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.