I 3 migliori libri di l'affascinante Max Frisch

Cuminciamu cù i cunfronti orribili. Dui scrittori tedeschi di classe mundiale. Dui autori di u XNUMXu seculu in u core di l'Europa più cunvulsiva di l'epica muderna.

Thomas mann ingullì duie guerre è duie scunfitte di a so patria tedesca. Max frisch, Svizzeru (per quessa, più neutrali per se) "solu" sapia a Siconda Guerra Munniali è a lotta contru à u nazismu. Mann hè statu guidatu à esse un cronista di a scunfitta è di quellu sforzu esistenzialista assai tedesco per sopravvive è finisce per scappà u peghju. Frisch, da a so parte, sempre volava da luntanu i sinistri avvenimenti di a guerra è si dedicò à u compitu di ricustruzzione da un puntu di vista literariu. Senza abbandunà l'intenzione pulitica à volte, ma fucalizza più nantu à a narrativa per sè.

Puderete avè da vede chì a literatura di Frisch hè quella di un tippu maturu. A maiò parte di u so travagliu hè bellu dopu à a fine di a guerra in u 45. U scrittore chì avia trà 30 è 40 era capace di riunisce sperienze di ghjuventù trà orrori ideulogichi è guerrieri, ma ùn hà mancu appena trasfirutu impressioni pussibuli direttamente in a so literatura.

Differenze curiose in dui di i grandi scrittori tedeschi di u XNUMXu seculu. Ricchezza creativa per accumpagnà i ghjorni grisgi, s'ellu ùn hè neru. Cù a so patria cumuna, a Germania, sempre in u centru di l'Europa. Micca solu da u simplice puntu di vista geograficu ma cum'è qualcosa di più neurale di una Europa chì hà bisognu d'evoluzione per esce di spirale di viulenza naziunalista.

Ma forse hà allargatu troppu u paragone trà i dui scrittori. Perchè cumu dicu, Frisch hè assai diversu, a so narrativa hè qualcosa d'altru. In i so rumanzi truvemu sopratuttu un'intenzione esistenzialista, carca di filosofia è umanesimu. Ma sempre equilibrendu a scala cum'è solu i grandi sanu sapè fà, cù azzioni vivaci, divertenti.

Top 3 rumanzi raccomandati da Max Frisch

Montauk

Scrivite nantu à u scrittore è a dedicazione à a scrittura hè una azzione avvolgente meravigliosa chì, se sapete realizallu, cum'è questu casu, ci porta in u celu è in l'abissi di a creazione non solu literaria ma ancu artistica è vitale in generale.

Primavera 1974. Un famosu scrittore, ispiratu da l'autore stessu, hè in i Stati Uniti in un tour promozionale accumpagnatu da Lynn, una ghjovana impiegata di a casa editrice. In questi ghjorni cumincianu una relazione assai speciale è, prima di vultà in Europa, decidenu passà un weekend inseme in Montauk, una cità luntana in Long Island.

U so tempu cù Lynn risveglia in u scrittore ricordi chì eranu stati relegati è animanu vechje riflessioni nantu à u successu, a vita, a morte, l'amore, i so libri, è cumu si hè inchietatu ripetutamente cù e listesse dumande. Montauk custituisce una lascita estetica induve l'autore stessu si dumanda di u significatu di a so opera.

Montauk

Ùn sò micca più tranquillu

Unu di l'argumenti recurrenti in i rumanzi in suspense hè quellu di l'amnesia, di u prublema identitariu chì hè bonu per una spia cum'è per una mamma chì ùn pò truvà a so figliola è chì nimu crede.

L'idea, in manu di un intellettuale, piglia un significatu più grande è a propria tensione, di u thriller intornu à l'avvene di u prutagunista di u mumentu, dubbi assai più profondi appendenu nantu à a natura umana, l'esistenza, a percezione di a realtà è tutta a fortuna di avvicinamenti chì supraneghjanu è affascinanu.

Un omu chì dice esse chjamatu Mr. White è esse americanu hè arrestatu da l'autorità svizzera accusatu di esse Herr Stiller, sparitu in Zurich anni fà. À a dumanda di u so avvucatu difensore, scrive a so vita in un ghjurnale, mentre assiste, stupitu, à una sfilata di testimoni di l'identità ch'ellu nega: a moglia di Stiller, i so amichi, u so fratellu ...

Ùn sò micca più tranquillu

L'omu apparisce in l'olocenu

Chì Diu esiste quandu ùn ci sò più omi chì a possinu imaginà o chì a volta hè stata inventata da i Rumani sò cose chì devenu esse ricordate, è cun più insistenza quandu hè l'omu solu è senile chì li pensa, di fronte à l'anticamera di a morte, cum'è u vechju signore Geiser.

Isulatu da u mondu in casa soia in u cantone di u Ticinu, à a misericordia di u capricci climaticu è sottu a prutezzione di e so forze fisiche diminuite, digià in calata è versu l'abissu, Geiser face a solitudine a più rimettente cù a cuntemplazione di u minutu eventi cutidiani: a rigularità u mail bus, e visite di u circadore sulare, a suppa Minestrone da scaldà, u macellaru biondu, a salamandra di focu o u vechju misgiu chì ùn piglia più i topi.

È per coglie a memoria di quelli frammenti chì custituiscenu una vita sana è, in fine, quelli chì custituiscenu a traccia umana in a storia, mette in opera i muri cù e pagine di un vechju dizziunariu, chì li ramenta cumu i primi coloni di l'Alpi eranu. o cumu si traccia u segmentu d'oru: quelle cose chì ùn devenu micca esse dimenticate.

"L'omu si prisenta in l'olucenu" raprisenta un polsu literariu brillanti contr'à a sulitudine è a morte; Hè un tremendu monologu interiore induve si cunferma a ripetizione di i gesti è u passu inesorabile di l'ore.

5/5 - (6 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.