I 3 migliori libri di Bernardo Atxaga

Dopu a presentazione di u so libru Case è tombe, Bernardo atxaga Hà annunziatu ch'ellu lasciava u rumanzu. Cum'è se puderia fà ...

Sò sicuru chì altri libri ghjunghjenu prestu. È forse qualcunu cambierà u so nome à a sorpresa di scopre si una volta di più abbondanti in i paràmetri fittiziali. Perchè ciò chì unu hè capace di creà, solu unu pò esse. Ma senza dubbitu continuerà à esse una narrazione in forma di rumanzu chì ci assalterà torna cù quella rabia vicinanza di questu Hemingway Vascu.

Orezzu assicurà vi perchè in a mo umile dedica à sta narrazione, a soddisfazione di cunsiderassi un babbu è creatore di novi mondi, quantunque chjucu, grande, irrilevante o trascendente, ùn credu micca chì possa esse cundannatu cun un eventuale fermezza di vulintà.

È cusì, pudemu cuntinuà à gode di alcune trame messe à casu in ambienti storichi disparati. È dicu per casu perchè a forza putente chì Bernardo Atxaga dà à i so persunagi rende u temporale irrilevante, trasformendu e so storie in eterni racconti di protagonisti fatti sopratuttu di l'anime cù l'eccellenza di u filu di i dialoghi, riflessioni è descrizzioni pieni di quella lirica malinconica di a fugacità di l'esistenza.

Top 3 rumanzi raccomandati da Bernardo Atxaga

Case è tombe

Forse hè dovutu à l'intensità di a trama, à quell'usura è u viotu chì accade à a parolla fine. Cusì, u scrittore Bernardo Atxaga assicura chì questu serà u so ultimu rumanzu, finu à ch'ellu ripiglii u soffiu, cum'è accade à u restu di i lettori chì finiscenu e 424 pagine eccitanti di sta trama.

Viaghjemu in Ugarte per pivotà intornu à u so picculu universu in dui ambienti di ogni latu di a dittatura di Franco. In una certa manera hè listessa prima o dopu, sò tempi turbulenti perchè a figura di u dittatore o a so ombra parenu esse listessa cosa.

In i mondi grisgi dettati da u putere, i picculi intra-stori acquistenu u brillo di diamante trà u carbone. Eliseu, Donato, Celso è Calocu diventanu i picculi innocenti cù quale si attraversà quellu mondu grisgiu spartitu ancu di i minieri induve l'omi d'Ugarte dà l'ànima per un salariu.

Cun elli femu quella transizione da l'anni settanta à l'anni ottanta è al di là di u presente. A tracciabilità di a so vita spuntata da tragedia, amicizia, ribellione, speranza è morte hè una di quelle avventure insuperabili da ogni fantasia. Perchè ùn ci hè più fantasia chì campà, sunnià, ramintà è avè u donu di scrive lu.

Case e tombe, di Bernardo Atxaga

Obabakoak

U grande successu internaziunale di Bernardo Atxaga. Unu di questi rumanzi in i quali i rigali di l'autore sò ancu allineati cù e muse per finisce l'opera tonda. Perchè se a cosa di Atxaga hè di offre sempre una ricca composizione polifonica, in questu casu a virtù è l'interessu essenziali cum'è narratore anu arrivatu à quellu livellu di un mondu novu incarnatu in e pagine di un rumanzu.

Cum'è cù Macondo, o ancu cun Castle Rock, quandu un scrittore hè capaci di generà una vita assulutamente visibule, guasi tangibile, carica di aromi è di sensazioni chì ancu trasmettenu cum'è a literatura fatta tactile, si pò dì chì Bernardu Atxaga ghjunghje à quellu Olimpu di i scrittori chì creanu mondi imperibuli novi.

Obaba hè un locu assai spiciale induve campemu trà i so abitanti perpetui o chì passanu, cunvivendu cù e so preoccupazioni è esse parti di e so decisioni da a so culpabilità, duluri, dulore o passioni indicibili.

È stu modu di cunnosce u dettagliu di i persunagi sta mudificendu u tessutu di l'esistenza cumunitariu, di e note disparate di a vita in e fora di ogni casa, di e verità è di e bugie chì facenu a realità sana. Magia in forma di letteratura chì scorre da anima in anima cum'è materia di a stessa vita in essenza.

Obabakoak, di Bernardo Atxaga

U Figliolu di l'Accordionistu

In parechji mumenti di lettura di i rumanzi di Bernardo Atxaga quella impressione di malincunia scivola, cum'è a Milan kundera decisu à cumincià à narrà cù più vigore e so riflessioni literarie brillanti.

Ùn ci hè dubbitu chì u tempu, cum'è tema, chì u passaghju di i ghjorni cum'è argumentu sempre sveglia a brama cum'è una bussola inevitabbile. A quistione hè cumu Atxaga affronta l’essenziali di u mondu sugettitivu chì ogni parsona custruisci da quellu dinamisimu di a trama captivante, di a vita fatta avventura da qualunque contingenza ch’ella sia, ch’ella venga più o menu favurevule o sfavorevule.

In quellu equilibriu chì aiuta di sicuru à l'autore à avvicinà libri di tanti altri generi cum'è a literatura di l'infanzia o di a ghjuventù in altre occasioni, si trova u gustu di u lettore per l'armunia cumpleta cù ciò chì ogni omu hà vissutu o cù ciò chì si sente ch'omu hà da campà.

Perchè in l'interim di ogni vita pò accade migliaia di cose, cumprese guerri è esilii chì soffremu cum'è lettori. Chì face parte di l'avventura chì avemu da cuntà, ma l'essenziale, per u megliu o per u peghju, hè chì in u megliu di i casi, avemu da cuntà cumu avemu ghjuntu à i pede di a fine, sia à i nostri figlioli, sia à i nostri figlioli. nipoti o noi stessi..

U Figliolu di l'Accordionistu
5/5 - (19 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.